comisia europeană > RJE > Căi alternative de soluţionare a conflictelor > Republica Cehă

Ultima actualizare: 23-04-2009
Versiune pentru tipărit Adaugă la preferinţe

Căi alternative de soluţionare a conflictelor - Republica Cehă

EJN logo

Această pagină nu mai este de actualitate. Actualizarea este în curs şi va fi publicată pe portalul european e-justiţie.


 

TABLE OF CONTENTS

1. Tipuri de căi alternative de soluţionare a litigiilor în Republica Cehă 1.
1.1. Arbitrajul 1.1.
1.2. Arbitrul financiar 1.2.
1.3. Mediatorul 1.3.
2. Puteţi face apel la tipurile de SAL în majoritatea situaţiilor. Pentru a obţine informaţii suplimentare, vă rugăm să selectaţi tipul de litigiu în cauză din lista de mai jos. 2.
2.1. Litigii între întreprinderi şi consumatori 2.1.
2.1.1. Arbitrajul 2.1.1.
2.1.2. Arbitrul financiar 2.1.2.
2.2. Litigii între antreprenori 2.2.
2.3. Litigii între angajaţi şi angajatori 2.3.
2.4. Litigii familiale 2.4.
2.5. Litigii între persoane fizice 2.5.
2.6. Alte litigii specifice 2.6.

 

1. Tipuri de căi alternative de soluţionare a litigiilor în Republica Cehă

1.1. Arbitrajul

Arbitrajul se desfăşoară sub controlul participanţilor, pe baza unui acord scris, în care aceştia dispun că litigiul dintre ei va fi soluţionat de către o parte desemnată independentă. Aceasta poate fi fie un arbitru liber-profesionist (orice adult care are capacitatea de a acţiona în materie juridică), fie un organ permanent de arbitraj (în Republica Cehă, de exemplu: Rozhodčí soud při Hospodářské komoře ČR a Agrární komoře ČR ceština - Deutsch - English) (Curtea de arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ a Republicii Cehe şi Camera Agricolă a Republicii Cehe).

Se poate recurge la acest tip de soluţionare alternativă a litigiilor în litigiile privind bunurile civile. Acesta vizează, în principal, cauzele în care în schimbul plăţii se transmite un drept (de exemplu dreptul de proprietate în cazul unui contract de vânzare) sau un bun. În această categorie sunt incluse litigiile privind bunurile comerciale (de exemplu litigiile care rezultă din acorduri de leasing), litigii de muncă (care iau naştere în urma încetării ilegale a contractelor de muncă sau a cererilor privind salariile) şi litigiile familiale (care implică obligaţia de întreţinere între adulţi). Cu toate acestea, nu se poate recurge la arbitraj pentru a soluţiona litigii care rezultă din punerea în executare a hotărârilor sau care privesc modul de desfăşurare a concursurilor ori acordarea de despăgubiri.

SusSus

1.2. Arbitrul financiar

Acesta este un organ care se ocupă cu soluţionarea litigiilor dintre furnizorii de servicii financiare (bănci, case de economii şi alte organizaţii care efectuează sau negociază la bursă transferuri de bani) şi clienţii acestora, precum şi între emitenţii şi utilizatorii de mijloace de plată (de exemplu carduri de credit).

1.3. Mediatorul

Acest organ soluţionează, din proprie iniţiativă, plângeri privind litigiile cu autorităţile guvernamentale.

Mediatorul oferă consultanţă persoanelor fizice care au fost tratate de către autorităţi într-un mod contrar legii sau cu încălcarea principiilor unui stat democratic care respectă statul de drept. Deşi nu poate modifica sau anula deciziile luate de departamentele guvernamentale, mediatorul le poate recomanda acestora luarea de măsuri rectificative în cazul în care s-a stabilit că acestea au acţionat în mod ilegal.

2. Puteţi face apel la tipurile de SAL în majoritatea situaţiilor. Pentru a obţine informaţii suplimentare, vă rugăm să selectaţi tipul de litigiu în cauză din lista de mai jos.

2.1. Litigii între întreprinderi şi consumatori

Astfel cum s-a explicat deja în fişa de informaţii „Căi alternative de soluţionare a litigiilor şi dreptul comunitar”, Comisia a publicat pe site-ul său internet o listă extinsă a persoanelor care se ocupă cu soluţionarea alternativă a litigiilor în care sunt implicaţi consumatori în toate statele membre. Lista cuprinde informaţiile practice care vă vor ajuta să decideţi care este tipul de SAL la care trebuie să recurgeţi. Veţi găsi, de asemenea, informaţii cu privire la structura acestora, domeniul de aplicare, proceduri, cost şi alte detalii. Puteţi consulta lista la următoarea adresă internet Deutsch - English - français.

SusSus

Este posibil să fie necesar să apelaţi la o instituţie pentru căi alternative de soluţionare a litigiilor cu sediul într-un alt stat membru. Pentru a şti cu precizie pe cine trebuie să contactaţi în astfel de cazuri, puteţi consulta paginile internet ale Reţelei Judiciare Europene privind soluţionarea litigiilor transfrontaliere (EEJ-Net English) sau cele ale FIN-NET English pentru cauzele care se referă la servicii financiare.

În Republica Cehă, astfel de litigii pot fi soluţionate cu ajutorul arbitrajului, iar, în anumite domenii, litigiile financiare pot fi soluţionate de către arbitrul financiar.

2.1.1. Arbitrajul

Arbitrajul este posibil pentru aproape toate litigiile din acest domeniu, întrucât marea majoritate a acestora se încadrează în categoria litigiilor privind dreptul de proprietate, astfel cum s-a menţionat mai sus. Un litigiu specific poate lua naştere dintr-un contract de vânzare.

Normele privind arbitrajul sunt prevăzute în Legea nr. 216/1994 Sb. privind procedurile de arbitraj şi executarea hotărârilor arbitrale, astfel cum a fost modificată ulterior.

Arbitrajul se desfăşoară pe baza unui acord scris de arbitraj încheiat de către părţi (un acord oral este, de asemenea, acceptat, cu condiţia ca participanţii să confirme acest lucru, în scris, în momentul pronunţării hotărârii arbitrale).

SusSus

Consumatorul poate încheia un acord scris cu antreprenorul (clauza de arbitraj) prin care se prevede că toate litigiile care iau naştere dintr-un anumit contract (de exemplu, contract de vânzare, contract privind condiţiile de lucru etc.) vor fi soluţionate prin arbitraj. În cazul în care litigiul se referă la un aspect care este acoperit de o clauză actuală de arbitraj, acesta nu poate fi soluţionat de către instanţe. Cu toate acestea, solicitantul poate sesiza instanţa în cazul în care aspectul a fost discutat în faţa arbitrului în conformitate cu acordul încheiat între participanţi.

Arbitrii au obligaţia de confidenţialitate, acest lucru garantând faptul că informaţiile pe care părţile la litigiu doresc să le păstreze confidenţiale sunt protejate.

Arbitrii pot negocia încheierea unui acord prin telegramă, telex sau orice alt mijloc electronic care le permite acestora să transmită mesaje şi să desemneze persoanele care urmează să negocieze acordul. Procedurile în sine se pot, de asemenea, desfăşura prin aceste mijloace, în cazul în care părţile convin acest lucru.

În procedurile de arbitraj, părţile nu pot avea reprezentant legal. Părţile suportă costurile legate de proceduri.

Hotărârea pronunţată în procedurile de arbitraj (sentinţa) este definitivă, obligatorie şi executorie prin mijloace legale (sechestru). Hotărârea pronunţată de către arbitru poate fi anulată doar pentru motive definite din punct de vedere legal. Acestea includ motive tehnice, cum ar fi faptul că arbitrul nu avea capacitatea de a acţiona (de exemplu un arbitru care nu este adult sau a cărui autorizaţie care îi permitea să acţioneze ca arbitru a fost retrasă sau limitată) sau că arbitrul nu a primit din partea părţilor împuternicirea prealabilă de a acţiona etc. Hotărârea judecătorească care anulează decizia luată de către arbitru trebuie pronunţată în termen de trei luni de la data la care decizia respectivă a fost transmisă către partea care solicită anularea acesteia.

SusSus

Veţi găsi o trimitere la delegarea de competenţe în secţiunea privind formularea recomandată a clauzelor de arbitraj în contracte ceština pe site-ul internet al Curţii de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ a Republicii Cehe şi Camera Agricolă din Republica Cehă.

Alte site-uri internet utile: Curtea de Arbitraj ceština - Deutsch - English

2.1.2. Arbitrul financiar

Consumatorii pot aduce în faţa acestui organ litigiile lor cu băncile şi cu alte instituţii financiare care se referă la furnizarea sau facilitarea transferului de bani, utilizarea de mijloace de plată precum cărţi de credit sau a altor servicii bancare. Se poate apela la serviciile arbitrului financiar în cazul în care băncile nu efectuează tranzacţiile solicitate de către consumator sau le duc la îndeplinire cu întârziere ori în mod eronat. Un alt caz tipic în care se recurge la acest tip de SAL este folosirea necorespunzătoare a cărţilor de credit ale consumatorului. Arbitrul financiar are competenţa de a soluţiona cauze în care valoarea transferului nu depăşeşte 50 000 EUR. De la aderarea Republicii Cehe la Uniunea Europeană, arbitrul financiar ceh a fost responsabil de soluţionarea litigiilor privind tranzacţiile în euro desfăşurate în Uniunea Europeană şi în Spaţiul Economic European.

SusSus

Procedurile în faţa arbitrului financiar şi atribuţiile mandatului acestuia sunt reglementate de Legea nr. 229/2002 Coll. privind arbitrul financiar din 9 mai 2002 (care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2003).

Arbitrul financiar este numit de către Parlamentul ceh şi trebuie să fie o persoană cu o bună reputaţie şi cu calificare şi experienţă corespunzătoare. Acesta are obligaţia de a păstra secretul cu privire la informaţiile obţinute în decursul activităţii sale. Acest lucru asigură faptul că procedurile se desfăşoară în mod echitabil, precum şi că informaţiile cu caracter confidenţial sunt protejate.

Arbitrajul nu este obligatoriu. Se poate recurge, ca alternativă, la alte căi de soluţionare a litigiilor, inclusiv la procedurile tradiţionale în instanţă. În consecinţă, nu este posibilă declanşarea procedurilor în faţa arbitrului financiar în cazul în care instanţa a pronunţat deja o hotărâre cu privire la aceeaşi chestiune sau în cazul în care procedurile sunt în curs de desfăşurare. Acelaşi lucru se aplică în cazul în care litigiul este sau a fost deja adus în faţa arbitrului financiar sau în cazul în care acesta a făcut obiectul altor proceduri de arbitraj.

Consumatorul care este client al unei anumite instituţii financiare sau posesorul unor mijloace electronice de plată poate declanşa procedurile.

Procedurile pot fi, de asemenea, declanşate în mod electronic prin intermediul unei semnături electronice securizate. De asemenea, este posibil ca procedurile să fie declanşate prin telex, fax sau printr-o reţea publică de date, în lipsa unei semnături electronice avansate, cu condiţia ca cererea de iniţiere a procedurilor să fie semnată în termen de trei zile, fie în scris, fie prin semnătură electronică avansată. Cererea poate fi formulată, de asemenea, de către arbitru. Faceţi clic aici ceština PDF File (PDF File 174 KB) pentru a accesa formularul standard (pdf) sau aici ceština pentru a accesa formularul electronic.

SusSus

Procedurile în sine se pot desfăşura la distanţă fie în scris, fie prin mijloace electronice, arbitrul putând solicita participanţilor să ofere explicaţii orale.

Părţile pot să nu aibă un reprezentant legal. Procedurile nu sunt supuse plăţii unor taxe. Fiecare participant suportă cheltuielile proprii, cu excepţia cheltuielilor legate de interpretare, care sunt suportate de către instituţia financiară. Cheltuielile se referă la interpretarea în limba în care este întocmit acordul cu instituţia sau în limba în care se comunică, în mod obişnuit, în scris, cu instituţia. Solicitantul are dreptul de a obţine acest tip de interpretare.

Arbitrul pronunţă o hotărâre cu privire la fiecare caz, aceasta fiind comunicată participanţilor în persoană. Contestaţiile împotriva hotărârii trebuie formulate în forma juridică cerută de lege. Părţile pot formula obiecţiuni întemeiate în termen de cincisprezece zile de la primirea hotărârii. Este posibil să se renunţe la dreptul de a formula obiecţii. Prezentarea obiecţiilor are efect suspensiv. Hotărârea arbitrului cu privire la obiecţiunile ridicate fie menţine, fie modifică hotărârea iniţială. O copie scrisă a hotărârii privind obiecţiunile este transmisă participanţilor, aceasta fiind considerată ca fiind definitivă. Hotărârea în cauză este obligatorie din punct de vedere juridic şi nu se mai admit obiecţii ulterioare. Hotărârea este pusă în executare de către instanţă în conformitate cu Codul de procedură civilă, de îndată ce termenul de punere în aplicare a acesteia a expirat. În cazul în care termenul nu este menţionat în mod explicit în hotărâre, aceasta este executorie de îndată ce devine obligatorie din punct de vedere juridic.

SusSus

În cazul în care consumatorul nu este de acord cu hotărârea pronunţată de către arbitrul financiar, acesta poate aduce cauza sa în faţa instanţei. Instituţia financiară în cauză are, de asemenea, dreptul de a face acest lucru. Introducerea unei acţiuni în faţa instanţei, prezentarea litigiului în faţa unui tribunal de arbitraj, încheierea unui acord privind soluţionarea fără a recurge la instanţă şi retragerea cererii înainte ca hotărârea să devină obligatorie din punct de vedere juridic au drept rezultat declararea hotărârii ca fiind nulă de drept.

Alte site-uri internet utile: arbitrul financiar ceština - English.

2.2. Litigii între antreprenori

Antreprenorii pot recurge la arbitraj, în special pentru a soluţiona litigii legate de dreptul de proprietate. Pentru detalii cu privire la acest tip de SAL a se vedea mai sus.

În cazul în care un antreprenor se află într-un litigiu cu o bancă, acesta poate recurge, de asemenea, la serviciile arbitrului financiar. Pentru detalii privind condiţiile în care se poate face apel, în mod eficient, la acest tip de SAL, a se vedea secţiunea anterioară privind litigiile între întreprinderi şi consumatori.

SusSus

2.3. Litigii între angajaţi şi angajatori

În acest tip de litigii, se poate recurge la arbitraj în ceea ce priveşte aspectele legate de muncă (încetarea ilegală a angajării, cereri privind salariile etc.). Faceţi clic aici pentru a vedea detalii privind arbitrajul.

2.4. Litigii familiale

În această materie, este posibil să se recurgă la arbitraj ca mod alternativ de soluţionare a litigiilor, însă doar într-un număr redus de litigii care trebuie să implice dreptul de proprietate şi trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în Legea nr. 216/1994 Coll. privind procedurile de arbitraj şi executarea hotărârilor arbitrale ceština. Rezultă de aici că nu se poate recurge la arbitraj, de exemplu, în cazul divorţului. În practică, arbitrajul pare a fi cel mai adecvat mod de soluţionare a litigiilor cu privire la obligaţia de întreţinere dintre adulţi sau la acordurile privind bunurile comune ale soţilor. Faceţi clic aici pentru a vedea detalii privind arbitrajul.

2.5. Litigii între persoane fizice

Persoanele fizice pot recurge, de asemenea, la arbitraj în vederea soluţionării litigiilor. Pentru detalii privind acest tip de SAL a se vedea mai sus.

2.6. Alte litigii specifice

În cazul în care tipul de litigiu nu a fost menţionat în mod specific până în prezent în fişa informativă prezentă, probabil este vorba despre un litigiu între persoane fizice şi guvern. În astfel de cazuri, ar trebui să apelaţi la serviciile mediatorului.

SusSus

Statutul şi atribuţiile mediatorului sunt reglementate de Legea nr. 349/1999 Coll. din 8 decembrie 1999 privind mediatorul.

Mediatorul oferă consultanţă persoanelor fizice care au fost tratate de către autorităţi într-un mod contrar legii sau cu încălcarea principiilor unui stat democratic care respectă statul de drept.

Plângerea poate implica departamente guvernamentale sau alte autorităţi administrative care sunt răspunzătoare pentru întreaga ţară, precum şi departamentele care prezintă rapoarte acestora (de exemplu registrul funciar, agenţiile de ocupare a forţei de muncă şi departamentele financiare), autorităţile locale care îndeplinesc activităţi comerciale guvernamentale, poliţia (cu excepţia, desigur, a echipelor de investigaţie), forţele armate, Consiliul pentru radio şi televiziune, închisorile şi centrele de detenţie, facilităţile pentru acordarea de îngrijire instituţională sau centrele de arest preventiv, sanatoriile şi stabilimentele de îngrijire a sănătăţii publice.

Mediatorul nu are atribuţii privind prezentarea de plângeri Parlamentului, preşedintelui Republicii sau guvernului, Biroului suprem de audit, serviciilor secrete cehe, autorităţilor responsabile cu desfăşurarea procedurilor penale, procurorilor şi instanţelor, cu excepţia serviciilor administrative ale instanţelor.

Mediatorul este ales de către Parlamentul ceh din rândul candidaţilor propuşi de către preşedinte şi de către Senat. Funcţia mediatorului este incompatibilă cu funcţia de preşedinte al Republicii, membru al Parlamentului, senator sau judecător, precum şi cu toate funcţiile din administraţia publică. Mediatorul nu poate fi membru al unui partid politic sau al unei mişcări politice. În plus, mediatorul nu poate desfăşura alte activităţi remunerate, cu excepţia activităţii de administrare a bunurilor sale private sau a activităţilor de natură ştiinţifică, educaţională, publicistică, literară sau artistică, cu condiţia ca acestea să nu-i afecteze capacitatea de a-şi îndeplini funcţiile şi să nu ameninţe subminarea mandatului mediatorului sau încrederea în independenţa ori imparţialitatea acestuia. Mediatorul are obligaţia de a păstra confidenţialitatea informaţiilor la care are acces în cursul îndeplinirii atribuţiilor sale. Acest lucru se aplică, de asemenea, după încetarea mandatului său, precum şi în ceea ce priveşte personalul biroului mediatorului. Departamentele guvernamentale, inclusiv cele responsabile cu desfăşurarea procedurilor penale, sunt autorizate să consulte dosarele mediatorului şi pot solicita reţinerea acestora, cu permisiunea mediatorului şi dacă există temeiuri legale pentru a face acest lucru. În cazul în care mediatorul refuză a-şi da acordul în acest sens, este necesară aprobarea din partea preşedintelui Camerei Deputaţilor. Aceasta garantează faptul că aspectele abordate de către biroul mediatorului sunt tratate în mod imparţial şi confidenţial.

SusSus

Persoanele care se adresează mediatorului din proprie iniţiativă nu au nevoie de reprezentant legal.

Puteţi face clic aici ceština pentru a adresa o plângere mediatorului sub formă electronică sau pentru a transmite un e-mail la următoarea adresă.

Nu se plătesc taxe pentru plângerea adresată mediatorului.

Mediatorul verifică, în mod independent, dacă o instanţă s-a pronunţat asupra chestiunilor în cauză sau dacă există proceduri în instanţă în curs de desfăşurare, caz în care acesta are dreptul de a nu soluţiona anumite plângeri („dreptul de a amâna”).

În cazul în care, în cursul investigaţiilor, mediatorul nu găseşte dovezi cu privire la faptul că a intervenit o încălcare a legii sau o altă infracţiune, acesta informează solicitantul şi autoritatea vizată, în mod corespunzător.

În cazul în care acesta descoperă că astfel de neregularităţi au avut loc, mediatorul invită autoritatea relevantă să-şi prezinte observaţiile în termen de 30 de zile. În cazul în care, ca răspuns la invitaţia sa, autoritatea vizată confirmă faptul că a luat sau urmează să ia măsuri rectificative şi în cazul în care mediatorul consideră măsurile luate ca fiind suficiente, solicitantul şi autoritatea în cauză trebuie să fie informaţi cu privire la hotărârea respectivă. În toate celelalte cazuri, mediatorul trebuie, în momentul primirii observaţiilor solicitate sau în urma expirării termenului de depunere a observaţiilor, să informeze solicitantul şi autoritatea în cauză cu privire la hotărârea sa definitivă; o parte a hotărârii o va reprezenta propunerea privind luarea de măsuri rectificative.

SusSus

Principalele măsuri pe care mediatorul le poate recomanda sunt:

  1. declanşarea de proceduri în vederea revizuirii hotărârii, a măsurii sau a procedurii guvernamentale, în cazul în care este posibil ca mediatorul să iniţieze astfel de proceduri;
  2. iniţierea de măsuri pentru a preveni omisiunea;
  3. luarea de măsuri disciplinare sau de măsuri similare;
  4. urmărirea penală a unui act de natură penală, a unei infracţiuni sau a altei infracţiuni de natură administrativă;
  5. plata de despăgubiri sau depunerea unei cereri privind acordarea de despăgubiri.

Autoritatea în cauză trebuie să informeze mediatorul cu privire la măsurile rectificative luate în termen de treizeci de zile de la primirea hotărârii definitive. În cazul în care autoritatea nu îşi îndeplineşte obligaţia de a lua măsuri rectificative sau în cazul în care mediatorul consideră că acţiunea luată este insuficientă, acesta are la dispoziţie două posibilităţi: fie de a informa o autoritate superioară sau, în cazul în care o astfel de autoritate nu există, guvernul, fie de a informa publicul.

Faptul de a se adresa mediatorului nu afectează dreptul solicitantului de a introduce o acţiune în faţa instanţelor judecătoreşti.

Alte site-uri internet: mediatorul ceština - Deutsch - English - français

« Căi alternative de soluţionare a conflictelor - Informaţii generale | Republica Cehă - Informaţii generale »

SusSus

Ultima actualizare: 23-04-2009

 
  • Drept comunitar
  • Drept internaţional

  • Belgia
  • Bulgaria
  • Republica Cehă
  • Danemarca
  • Germania
  • Estonia
  • Irlanda
  • Grecia
  • Spania
  • Franţa
  • Italia
  • Cipru
  • Letonia
  • Lituania
  • Luxemburg
  • Ungaria
  • Malta
  • Ţările de Jos
  • Austria
  • Polonia
  • Portugalia
  • România
  • Slovenia
  • Slovacia
  • Finlanda
  • Suedia
  • Regatul Unit