comisia europeană > RJE > Căi alternative de soluţionare a conflictelor > Austria

Ultima actualizare: 30-11-2007
Versiune pentru tipărit Adaugă la preferinţe

Căi alternative de soluţionare a conflictelor - Austria

EJN logo

Această pagină nu mai este de actualitate. Actualizarea este în curs şi va fi publicată pe portalul european e-justiţie.


 

TABLE OF CONTENTS

Ce metode de bază de soluţionare extrajudiciară a litigiilor sunt disponibile în Austria? Ce metode de bază de soluţionare extrajudiciară a litigiilor sunt disponibile în Austria?
A. Tribunalele de arbitraj A.
B. Procedurile consiliului de conciliere în cazul litigiilor legate de cazare B.
C. Medierea în cauzele de drept civil (mai ales în cele de dreptul familiei) C.
D. Consiliul de conciliere în materie de telecomunicaţii D.
E. Oficiile de mediere ale autorităţilor locale E.
F. Tribunalele de arbitraj şi centrele de conciliere ale asociaţiilor avocaţilor F.

 

Ce metode de bază de soluţionare extrajudiciară a litigiilor sunt disponibile în Austria?

Ca regulă principală, se face distincţia între procedurile de soluţionare a litigiilor în afara instanţei, care sunt instituţionalizate în formă statutară, şi procedurile care funcţionează fără o bază statutară.

Soluţionările de litigii reglementate statutar includ soluţionările de tip „pretorian,  care au loc cu implicarea şi participarea instanţelor judecătoreşti, dar care nu conduc la pronunţarea unei hotărâri de către instanţe. Conform Codului austriac de procedură civilă, o soluţionare de tip pretorian presupune o cerere intenţionată referitoare la dispute existente care sunt abordate de către una dintre părţi prin solicitarea ajutorului instanţei în încercarea de a soluţiona litigiul pe cale amiabilă, cu ajutorul şi consilierea unui judecător.

O altă formă de soluţionare extrajudiciară a litigiilor o reprezintă stabilirea unui instrument notarial cu titlu executoriu. Detalii cu privire la alte instituţii statutare de soluţionare extrajudiciară a litigiilor precum tribunalele de arbitraj, consilii de conciliere în materie de locuinţă, mediere în chestiuni de drept civil (mai ales în dreptul familiei), consilii de conciliere în materie de telecomunicaţii şi oficii de mediere ale autorităţilor publice se găsesc la punctele A) - E) de mai jos. Pe lângă toate aceste organisme, reprezentanţi ai organismelor profesionale precum cele ale avocaţilor, notariatelor publice, medicilor şi inginerilor constructori mediază în disputele dintre membrii acestora sau în disputele dintre membri şi clienţii acestora. La punctul F) puteţi găsi mai multe informaţii despre tribunalele de arbitraj şi consiliile de conciliere ale asociaţiilor austriece ale avocaţilor.  

SusSus

Pe lângă toate aceste metode prevăzute prin lege, există un număr de metode non-statutare de soluţionare extrajudiciară sau de evitare a litigiilor, mai ales în probleme ale consumatorilor. Acestea includ departamentele informale pentru plângeri ale organizaţiilor şi uniunilor sindicale, comitetele de conciliere din cadrul camerelor de comerţ, consiliile de conciliere la care participă Asociaţia pentru Informarea Consumatorului, un oficiu de conciliere pentru aspecte de răspundere medicală, ş.a.m.d. Puteţi găsi mai multe informaţii despre protecţia consumatorului, precum şi o listă şi o descriere a instituţiilor extrajudiciare din Austria, accesând pagina web a Comisiei Europene (http://ec.europa.eu/consumers/redress/out_of_court/adrdb_en.htm English).

De la 1 martie 2003, Austria deţine, de asemenea, un consiliu de conciliere pentru litigiile legate de domeniile austriece „.at”. Acestea sunt litigii asupra proprietăţii în cadrul domeniilor „.at”, în special litigii referitoare la dreptul de a folosi un nume şi drepturi referitoare la codurile de identificare, mărci înregistrate, proprietate intelectuală şi concurenţă. Mai multe informaţii (în limbile germană şi engleză) pot fi găsite pe site-ul web Deutsch - English.

SusSus

Există, de asemenea, un Ombudsman pentru aspecte legate de internet care oferă servicii de conciliere în litigii şi probleme legate de pretenţii privind „forumurile shopping”, şi anume căutarea şi selectarea unei ţări de jurisdicţie pentru un caz legat de internet. Serviciile oferite de Ombudsman sunt disponibile în urma achitării unei taxe anuale pentru membri (în prezent de 25 euro). Mai multe informaţii (în limbile germană şi engleză) pot fi găsite pe site-ul web Deutsch.

A. Tribunalele de arbitraj

Secţiunile 577 - 618 din Codul austriac de procedură civilă se aplică tuturor procedurilor arbitrale care implică tribunale de arbitraj din Austria. Codul stabileşte legislaţia cu privire la arbitraj în general, nefăcând nicio distincţie între procedurile pur naţionale şi cele internaţionale sau între litigiile de afaceri şi alte aspecte. Există, de asemenea, reguli specifice privind categoriile care necesită protecţie specială cum sunt consumatorii şi angajaţii.

În principiu, toate reclamaţiile privind activele care pot fi audiate de instanţele ordinare pot fi soluţionate printr-o convenţie arbitrală. Reclamaţiile care nu privesc exclusiv activele pot fi soluţionate prin arbitraj dacă părţile pot ajunge la un acord. Cu toate acestea, reclamaţiile care derivă din anumite domenii juridice nu pot fi soluţionate în mod obiectiv prin arbitraj (în principal reclamaţiile care implică dreptul familiei sau drepturile privind cazarea).

SusSus

Tribunalului de arbitraj i se poate cere să pronunţe o hotărâre doar dacă părţile ajung la un acord. Convenţia arbitrală trebuie să se refere la un anumit litigiu de natură juridică sau la litigii viitoare determinate de o anumită legătură juridică.

În aspecte legate de arbitraj părţile sunt în mare măsură autonome. Acestea sunt libere să decidă structurarea unei proceduri după reguli proprii sau după norme procedurale specifice, cu excepţia cazului în care există cerinţe obligatorii care să dispună altfel. Cerinţele obligatorii includ principiul egalităţii de tratament al părţilor şi dreptul acestora de a fi audiate. Dreptul unei părţi de a fi reprezentată de către o persoană aleasă de aceasta este inviolabil.

Ca regulă generală, arbitrajul se finalizează cu o hotărâre arbitrală care are acelaşi obiectiv şi efect ca şi o hotărâre pronunţată într-o cauză civilă obişnuită. Odată ce hotărârea a fost comunicată părţilor, aceasta are efect juridic şi poate fi executată într-un termen care trebuie stipulat. Hotărârea reprezintă un ordin executoriu care poate fi, dacă este necesar, executat de către instanţe.

Din anumite motive, enumerate în Codul de procedură civilă şi la care nu se poate renunţa, o instanţă ordinară poate anula hotărârea arbitrală prin intermediul unei cereri de anulare a hotărârii. Aceste motive includ refuzul dreptului de a fi audiat în instanţă, lipsa convenţiei arbitrale, încălcarea normelor obligatorii privind arbitrajul şi a ordinii publice procedurale (ordre public), lipsa unui temei obiectiv pentru arbitraj şi încălcări ale ordinii publice (ordre public) cu privire la dreptul material.

SusSus

Linkuri utile

  • Legile austriece Deutsch - English în sistemul federal de informaţii juridice
  • Ministerul Federal al Justiţiei din Austria Deutsch - English - français
  • Tribunalul de Arbitraj Instituţional Deutsch - English al Camerei de Comerţ a Austriei

B. Procedurile consiliului de conciliere în cazul litigiilor legate de cazare

În anumite litigii referitoare la Legea asociaţiilor non-profit ale locatarilor (Wohnungsgemeinnützigkeitsgesetz) sau Legea proprietăţii din 2002 care necesită soluţionare în instanţă în proceduri necontencioase, acolo unde autorităţile locale în cauză deţin consilii de conciliere care se ocupă cu litigiile legate de legislaţia referitoare la închiriere, trebuie iniţiate proceduri de conciliere locale înainte ca litigiile să poată fi înaintate în instanţă. Autorităţile locale din Graz, Innsbruck, Klagenfurt, Leoben, Linz, Mürzzuschlag, Neunkirchen, Salzburg, St Pölten, Stockerau şi Viena oferă, în prezent, astfel de facilităţi.

SusSus

Legislaţia cu privire la închiriere poate privi efectuarea lucrărilor de întreţinere sau de îmbunătăţire, legalitatea chiriilor stabilite sau distribuirea cheltuielilor.

În astfel de proceduri, este obligatorie prezentarea problemelor înaintea unui tribunal de arbitraj competent în aspecte legate de închirieri într-una din zonele acoperite de autorităţile locale în care există un tribunal de arbitraj. În consecinţă, astfel de cazuri pot fi înaintate în instanţă doar dacă ele au fost înaintate anterior consiliului de conciliere al autorităţilor locale, iar consiliul de conciliere a emis deja o hotărâre sau dacă procedurile nu au fost finalizate în termen de trei luni.

Audierile înaintea consiliului de conciliere se ţin, în principiu, in camera. Doar părţile participante la proceduri au acces la înregistrările audierilor. În plus, anumite documente sunt exceptate de la dreptul de acces la înregistrări. Acest lucru este valabil atunci când verificarea informaţiilor din dosare ar putea dăuna intereselor legale ale uneia dintre părţi sau ale unei părţi terţe. Acest lucru este valabil, de asemenea, în cazul în care funcţiile autorităţilor locale ar putea fi puse în pericol sau dacă ar interfera cu scopul procedurilor.

Reprezentarea de către un avocat este permisă, dar nu obligatorie.

Cererile, petiţiile, notificările, plângerile şi alte comunicări pot fi trimise prin orice mijloc tehnic disponibil, inclusiv prin mijloace telegrafice, prin telex, transfer automat de date sau orice alt mijloc tehnic. Cererile pot fi făcute în format electronic dacă consiliul de conciliere în cauză deţine echipamentul tehnic adecvat.

SusSus

Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri, trebuie realizate audieri. Părţile ar trebui să se prezinte personal (şi nu să fie doar reprezentate de un avocat), deoarece această situaţie în sine încurajează soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului. De regulă, acest lucru nu prezintă însă nicio dificultate deoarece procedurile consiliului de conciliere au loc în zona acoperită de autorităţile locale unde se află proprietatea închiriată.

Procedurile de conciliere în materie de închiriere sunt gratuite.

Dacă încercarea de soluţionare pe cale amiabilă a litigiului se dovedeşte nereuşită, consiliul de conciliere trebuie să ia o hotărâre cu privire la cererea depusă. Dacă una dintre părţi nu este mulţumită de hotărârea luată de consiliul de conciliere, aceasta poate solicita aducerea cazului în instanţă în termen de patru săptămâni de la pronunţarea hotărârii de către consiliul de conciliere. Hotărârea consiliului de conciliere devine nulă odată cu aducerea cazului în instanţă. De asemenea, oricare dintre părţi poate aduce cazul în instanţă dacă procedurile din cadrul consiliului de conciliere nu au fost finalizate în termen de trei luni. Imediat ce o solicitare de acest gen a fost corect înaintată, consiliul de conciliere trebuie să suspende procedurile.

Dacă niciuna dintre părţi nu a adus cazul în instanţă în termen de patru săptămâni de la pronunţarea hotărârii de către consiliul de conciliere, aceasta devine finală. Hotărârea se investeşte apoi cu titlu executoriu. În urma acestui lucru devine imposibilă aducerea cazului în instanţă; în acest moment singurele căi de atac disponibile sau măsuri judiciare sunt cele prevăzute în procedurile de executare.

SusSus

Linkuri utile

  • Oraşul Viena Deutsch - English
  • Graz - locuind şi călătorind în oraş Deutsch - English 

C. Medierea în cauzele de drept civil (mai ales în cele de dreptul familiei)

Avem în vedere în acest caz soluţionarea conflictelor aflate în competenţa instanţelor ordinare. Legea privind medierile în cauze de drept civil (Zivilrechts-Mediations-Gesetz, BGBl I 2003/29) stabileşte norme detaliate privind medierea în conflicte care ţin de competenţa instanţelor civile ordinare. Se poate vorbi de mediere în sensul legii în cauză doar dacă mediatorul este un expert calificat care foloseşte metode recunoscute.

Conform legii, mediatorul trebuie să fie imparţial şi să fie deosebit de atent să fie util părţilor fără a trata preferenţial pe niciuna dintre acestea (acesta trebuie să trateze părţile în mod egal). Structura procedurilor de mediere este decisă, în principiu, de către părţile aflate în conflict, iar convenţia acestora de mediere prevede principiile procedurilor. Informaţiile din cadrul discuţiilor de mediere sunt confidenţiale pentru toţi participanţii şi, conform secţiunii 320 alineatul (4) din Codul de procedură civilă (ZPO), mediatorii nu pot fi chemaţi ca martori în niciuna dintre procedurile judiciare ulterioare. Mediatorii trebuie să respecte obligaţia legală a păstrării secretului. Dacă încalcă această obligaţie, aceştia vor fi acuzaţi în conformitate cu legislaţia penală. Doar persoanele trecute într-o listă specială pot acţiona ca mediatori. Acest lucru garantează faptul că acestea deţin calificările cerute pentru experţi.

SusSus

Reprezentarea legală nu este obligatorie, dar părţile pot fi reprezentate de către un avocat, cu excepţia cazului în care s-a convenit altfel.

Scopul medierii este acela de a ajunge la un consens între părţi cu ajutorul tehnicilor de comunicare ale mediatorului. Prin urmare, va fi dificilă medierea prin intermediul comunicării electronice. Există cheltuieli obligatorii asociate utilizării de mediatori. Cheltuielile utilizării unui mediator nu depind de amploarea problemei care face subiectul litigiului ci de timpul investit de către mediator. Cheltuielile utilizării unui mediator sunt, în principiu, împărţite între participanţi. Părţile la litigiu ajung la un acord cu privire la distribuirea cheltuielilor pe durata procedurilor. Nu există, în principiu, nicio prevedere referitoare la acordarea de asistenţă juridică. În materie de dreptul familiei, Ministerul Federal al Sănătăţii, Familiei şi Tineretului poate interveni, în funcţie de venitul familiei.

Deoarece procedura de mediere este benevolă, aceasta poate fi încetată oricând de către părţi, iar cauza poate fi înaintată unei instanţe ordinare. Conform secţiunii 22 din Legea privind medierea în cauze de drept civil, medierea întrerupe limitarea legislativă şi alte termene în vederea permiterii articulării drepturilor şi pretenţiilor legate de mediere în cazul în care medierea începe şi este realizată cu ajutorul unui mediator autorizat. Drept urmare, limitarea legislativă şi alte termene încep să curgă din nou odată cu stoparea medierii.

Scopul procedurilor de mediere este acela de a se ajunge la un consens între părţi. Consensul nu poate fi executat de către o instanţă judecătorească; acesta reprezintă o soluţie sugerată pe care instanţa îşi poate baza ulterior hotărârea. Chiar şi după stabilirea unei soluţii în cadrul procedurilor de mediere, părţile pot oricând înainta cauza instanţei ordinare.

SusSus

Linkuri utile

  • Legile austriece Deutsch - English în sistemul federal de informaţii juridice
  • Ministerul Federal al Justiţiei din Austria Deutsch - English - français

D. Consiliul de conciliere în materie de telecomunicaţii

Consiliul se ocupă de litigii referitoare la serviciile de comunicaţii. Procedura este folosită, în principal, pentru litigiile legate de soluţionarea conturilor şi a costurilor, dar poate fi folosită, de asemenea, pentru plângeri legate de calitatea serviciilor furnizate. Plângerile pot fi făcute atât de către consumatori, cât şi de grupurile de presiune. Cu toate acestea, concilierea nu este obligatorie.

Detaliile procedurii de soluţionare a litigiilor sunt prevăzute în Legea telecomunicaţiilor din 2003 (TKG 2003). Secţiunea 122 din TKG 2003 solicită ca oficiul de reglementare să stabilească regulile pentru procedura de soluţionare a conflictului.

SusSus

Un litigiu poate fi soluţionat în afara instanţei doar dacă toate părţile implicate prezintă o cerere scrisă către consiliul de conciliere, RTR-GmbH, după ce alte încercări de soluţionare au eşuat. Participarea la procedură este benevolă pentru toate părţile implicate, iar negocierile pot fi stopate oricând fără motivarea acestui lucru.

Reclamanţii pot fi reprezentaţi de către un avocat sau de oricare altă persoană care se bucură de încrederea acestora în orice etapă a procedurilor. Furnizorilor de servicii de telecomunicaţii li se poate solicita să autorizeze o persoană desemnată să efectueze astfel de proceduri pentru a negocia şi consimţi o soluţie acceptată reciproc.

Părţile trebuie să îşi prezinte argumentele în scris sau în format electronic. Acest lucru se aplică şi în cazul transmiterii documentelor. În baza argumentelor aduse de ambele părţi şi a avizului unui expert tehnic care a fost consultat, consiliul de conciliere sugerează o soluţie pe care părţile o pot semna, urmând să revină în cadrul consiliului de conciliere într-un termen anume. Dacă acestea nu revin, consiliul de conciliere poate cita toţi participanţii la audieri dacă consideră acest lucru potrivit şi dacă reclamantul nu se împotriveşte. Recomandarea consiliului de conciliere reprezintă doar o sugestie şi nu este executorie. Cu toate acestea, dacă ambele părţi sunt de acord  în scris cu recomandarea, aceasta poate fi investită cu forţa unei hotărâri de soluţionare în conformitate cu dreptul privat.

Procedura de conciliere în sine este gratuită, dar fiecare parte la litigiu trebuie să suporte costurile onorariului propriului avocat. Dacă reclamantul nu este un consumator, consiliul de conciliere îi poate cere acestuia să suporte cheltuielile efective. Nu există nicio prevedere privind acordarea de asistenţă juridică dar, în anumite circumstanţe, consumatorilor li se restituie cheltuielile de deplasare.

SusSus

Părţile pot aduce oricând cauza în instanţă pe perioada procedurilor sau chiar şi după ce acestea au fost finalizate. Odată ce s-a depus o cerere către consiliul de conciliere, scadenţa unei facturi este amânată până la finalizarea procedurilor.

Linkuri utile

  • Legile austriece Deutsch - English în sistemul federal de informaţii juridice
  • Autoritatea de reglementare pentru radio şi telecomunicaţii Deutsch - English GmbH

E. Oficiile de mediere ale autorităţilor locale

Oficiile de mediere ale autorităţilor locale sunt organisme publice instituite la nivel local. Acestea nu au competenţa de a pronunţa hotărâri; rolul acestora este de a încerca să soluţioneze anumite aspecte dintre părţile litigiului, inclusiv pretenţii financiare, drepturi imobiliare şi mobiliare, litigii privind graniţele, litigii privind proprietatea sau probleme implicând defăimarea caracterului. Apelul la oficiile de mediere ale autorităţilor locale este benevol.

Oficiile de mediere ale autorităţilor locale sunt înfiinţate la solicitarea autorităţilor regionale. Există în prezent oficii de mediere în şase dintre statele federale austriece.

SusSus

Oficiile de mediere ale autorităţilor locale sunt formate, în mod normal, din trei persoane de încredere care au fost alese de către consiliul local. Potrivit cerinţelor legislative, nu pot fi păstrate înregistrări ale procedurilor de soluţionare desfăşurate în oficiile de mediere ale autorităţilor locale.

Părţile sunt libere să aleagă dacă vor să se prezinte personal la proceduri sau dacă doresc să autorizeze pe cineva care să le reprezinte. Reprezentarea de către un avocat nu este obligatorie. Părţile nu sunt obligate să se prezinte la proceduri, dar trebuie să justifice orice absenţă la timp.

Oficiile de mediere ale autorităţile locale trebuie să audieze ambele părţi. Procedurile sunt orale; nu există nicio prevedere privind desfăşurarea procedurilor prin intermediul mijloacelor electronice.

Procedura este gratuită.

Dacă încercarea de găsi o soluţie eşuează, cauza poate fi adusă în instanţă ordinară. Procedurile nu influenţează termenele sau alte date corespunzătoare.

O soluţionare stabilită cu asistenţa oficiilor de mediere ale autorităţilor locale are acelaşi efect ca şi o soluţionare în instanţă, având, prin urmare, caracter executoriu în conformitate cu procedura judecătorească executorie.

F. Tribunalele de arbitraj şi centrele de conciliere ale asociaţiilor avocaţilor

Tribunalele de arbitraj şi centrele de conciliere ale asociaţiilor avocaţilor pot fi solicitate de către cei care doresc o soluţionare extrajudiciară a litigiilor în materie de drept civil, comercial şi economic şi de legea privind închirierile. Folosirea acestora este benevolă.

SusSus

Fiecare asociaţie a avocaţilor din Austria are propriile reguli în ceea ce priveşte desfăşurarea arbitrajului sau a procedurilor de conciliere, iar arbitrajul sau procedurile de conciliere iniţiate la un anumit tribunal de arbitraj sau centru de conciliere se vor derula conform regulilor asociaţiei în cauză. Procedura de conciliere nu este prevăzută prin lege; a se vedea secţiunea A) de mai sus pentru detalii referitoare la procedurile de arbitraj.

Acordurile contractuale care solicită încercarea soluţionării extrajudiciare a litigiilor înainte ca acestea să poată fi aduse în instanţă sunt obligatorii pentru procedura arbitrală, dar nu şi pentru procedura de conciliere.

Avocaţii sunt conciliatorii în procedurile de conciliere şi arbitrii în procedurile de arbitraj desfăşurate în centrele de conciliere sau în tribunalele de arbitraj înfiinţate de către asociaţiile avocaţilor din Austria. Conciliatorii şi arbitrii sunt obligaţi să îşi desfăşoare sarcinile în mod total independent şi imparţial, după cunoştinţele şi aptitudinile lor şi respectând obligaţiile profesionale ale acestora în calitate de avocaţi. Aceştia sunt obligaţi să păstreze secretul cu privire la tot ceea ce aud în timpul exercitării acestei funcţii şi să declare deschis toate circumstanţele care ar putea să le pună în pericol independenţa sau imparţialitatea faţă de părţi.

Deşi este foarte posibilă prezenţa unor reprezentanţi legali sau consultanţi pe perioada procesului de conciliere sau a procedurilor de arbitraj, nu există nicio o cerinţă legală cu privire la acest lucru. Nu există nicio prevedere privind acordarea de asistenţă juridică.

SusSus

Costurile procedurilor la un centru de conciliere şi onorariul conciliatorului sunt calculate conform unui tabel al retribuţiilor care poate fi obţinut de la asociaţia de avocaţi în cauză. În principiu, fiecare parte trebuie să suporte propriile cheltuieli (de exemplu taxele de conciliere, taxele de reprezentare şi consultanţă, taxele pentru traducători şi interpreţi). Cu toate acestea, părţile pot ajunge la un acord intern pentru a împărţi cheltuielile.

Costurile procedurilor iniţiate la un tribunal de arbitraj şi onorariile pentru un arbitru sau pentru o echipă de arbitri sunt calculate conform taxelor de arbitraj. Acestea sunt determinate în funcţie de valoarea în litigiu şi calculate potrivit unei scări a costurilor asociate normelor de arbitraj stabilite de către asociaţia de avocaţi în cauză. Rambursarea costurilor şi cheltuielilor este determinată în funcţie de cel care obţine câştig de cauză, cu excepţia cazului în care este stabilit altfel în convenţia arbitrală sau în clauza de arbitraj.

În procedurile de conciliere iniţiate la un centru de conciliere înfiinţat de către o asociaţie austriacă a avocaţilor, părţile îşi pot exprima acordul ca conciliatorul să înregistreze rezultatul concilierii. Acest acord este obligatoriu, dar nu executoriu. O cerere în conformitate trebuie înaintată la o instanţă statală sau la un tribunal de arbitraj. Executarea poate fi solicitată ulterior, în maniera obişnuită.

Hotărârea arbitrală a unui tribunal austriac de arbitraj al avocaţilor este executorie imediat ce termenul de executare a acesteia a expirat. După aceea, executarea poate fi solicitată în maniera obişnuită (a se vedea secţiunea A pentru mai multe detalii).

Link util

  • Informaţii generale sunt disponibile pe pagina web Deutsch a Confederaţiei Austriece a Asociaţilor Avocaţilor (Servicii/tribunal de arbitraj), care are, de asemenea, link-uri către site-urile web individuale ale asociaţilor avocaţilor.

« Căi alternative de soluţionare a conflictelor - Informaţii generale | Austria - Informaţii generale »

SusSus

Ultima actualizare: 30-11-2007

 
  • Drept comunitar
  • Drept internaţional

  • Belgia
  • Bulgaria
  • Republica Cehă
  • Danemarca
  • Germania
  • Estonia
  • Irlanda
  • Grecia
  • Spania
  • Franţa
  • Italia
  • Cipru
  • Letonia
  • Lituania
  • Luxemburg
  • Ungaria
  • Malta
  • Ţările de Jos
  • Austria
  • Polonia
  • Portugalia
  • România
  • Slovenia
  • Slovacia
  • Finlanda
  • Suedia
  • Regatul Unit