Ajutorul de stat: Introducere

Regulile privind ajutoarele de stat pentru sectorul agricol se bazează pe trei perspective diferite. În primul rând, trebuie să respecte principiile generale ale politicii în domeniul concurenţei. În al doilea rând, regulile privind ajutoarele de stat pentru sectorul agricol trebuie să fie coerente cu politica agricolă comună şi cu politica europeană de dezvoltare rurală. În ultimul rând, aceste reguli trebuie să fie compatibile cu obligaţiile internaţionale ale UE, în special cu acordul OMC privind agricultura.

Toate aceste perspective diferite au dus la crearea unor instrumente juridice care se aplică numai în sectorul agricol, definit ca fiind sectorul de comercializare şi de producţie a produselor menţionate în anexa I din tratat. Pe de altă parte, unele dintre instrumentele juridice generale ale politicii comunitare în domeniul concurenţei nu sunt aplicabile în domeniul ajutoarelor de stat pentru sectorul agricol, precum regulile privind ajutorul „de minimis”.

Această pagină vă pune la dispoziţie textul instrumentelor de ajutor de stat pentru sectorul agricol care sunt în vigoare în prezent. De asemenea, puteţi găsi trimiteri către alte site-uri internet utile şi către deciziile Comisiei cu privire la ajutoarele de stat.

Ajutorul de stat: Context

Menţinerea unui sistem concurenţial liber şi lipsit de distorsiuni reprezintă unul dintre principiile fundamentale ale Comunităţii Europene. Politica europeană în materie de ajutor de stat are ca scop asigurarea unei concurenţe libere, alocarea eficientă a resurselor şi o piaţă comunitară unitară, respectând totodată angajamentele internaţionale ale Uniunii Europene.

Articolul 33 din tratat defineşte obiectivele politicii agricole comune (PAC). Elaborarea politicii agricole comune şi a metodelor speciale de aplicare a PAC a luat în considerare natura deosebită a activităţilor agricole, ca urmare a structurii speciale a agriculturii şi a diferenţelor structurale şi naturale dintre diferite regiuni agricole, necesitatea de a introduce treptat adaptările adecvate şi faptul că agricultura constituie un sector strâns legat de economie în general.

Intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului a dus la apariţia iniţiativei de revizuire, actualizare şi consolidare a regulilor respectate de Comisie în procesul de evaluare a propunerilor statelor membre privind acordarea ajutoarelor de stat pentru sectorul agricol şi în procesul de aplicare a excepţiilor prevăzute la articolul 87 alineatele (2) şi (3) din Tratatul CE. În 2006, în urma consultărilor multilaterale cu statele membre, Comisia a adoptat un nou set de orientări comunitare privind ajutoarele de stat pentru sectorul agricol, care au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007.

Asigurând un cadru clar pentru diferitele tipuri de ajutoare de stat acordate, orientările ţin cont îndeosebi de noile evoluţii ale politicii agricole şi în special de necesitatea, pe de o parte, de a îmbunătăţi şi de a promova calitatea produselor agricole şi, pe de altă parte, de a proteja mediul, peisajele tradiţionale şi patrimoniul rural.

La originea noilor orientări se află principiul conform căruia ajutorul de stat pentru sectorul agricol trebuie să fie compatibil cu politica agricolă comună şi cu politica europeană de dezvoltare rurală şi să respecte obligaţiile comunitare internaţionale, în special acordul OMC privind agricultura. Prin urmare, este interzis orice ajutor de stat care ar compromite mecanismele care reglementează organizaţiile comune de pe piaţă, deoarece statele membre au decis, odată cu adoptarea regulamentelor OMC, să excludă posibilitatea aplicării unor măsuri de ajutor unilaterale care ar compromite mecanismul comunitar de susţinere a preţurilor.

Mai mult, în conformitate cu principiile stabilite de Curtea de Justiţie, ajutorul de stat trebuie să aducă o reală contribuţie la dezvoltarea unor anumite activităţi economice sau regiuni. Ajutorul de stat al cărui unic scop este de a îmbunătăţi situaţia financiară a beneficiarului, fără ca acesta să aducă, la rândul său, vreun beneficiu, nu va fi niciodată considerat compatibil cu Tratatul CE.

Prin prisma acestor principii generale, orientările descriu principalele tipuri de ajutor pe care Comisia le poate accepta, precum şi condiţiile necesare pentru acordarea ajutorului respectiv. Pe scurt, ajutoarele pot fi clasificate în:

• ajutor pentru investiţii în exploataţii agricole, care poate ajunge, de obicei, până la 40% din costurile eligibile sau până la 50% în zonele defavorizate; uneori poate fi permis un procent mai ridicat de ajutor pentru investiţii privind conservarea peisajelor tradiţionale, deplasarea clădirilor exploataţiei agricole în interesul public, protecţia mediului, îmbunătăţirea condiţiilor de sănătate şi igienă a animalelor;
• ajutor pentru investiţii în domeniul prelucrării şi comercializării produselor agricole, care va fi reglementat pe viitor de dispoziţiile aplicabile ajutorului de stat în sectorul industrial, deşi intensitatea ajutorului va fi, în general, mai mare decât în cazul acestui sector;
• ajutor pentru agroecologie şi alte ajutoare acordate pentru protecţia mediului;
• ajutor pentru compensarea handicapurilor în zone defavorizate;
• ajutor pentru formarea de agricultori tineri;
• ajutor pentru pensionare anticipată, pentru încetarea activităţii agricole sau pentru închiderea capacităţii de producţie, de prelucrare şi de comercializare;
• ajutor pentru grupuri de producători;
• ajutor pentru compensarea daunelor aduse producţiei agricole sau mijloacelor de producţie agricolă de calamităţi naturale sau fenomene excepţionale, de condiţii meteorologice nefavorabile sau de răspândirea bolilor la animale sau plante, precum şi ajutor acordat pentru încheierea de asigurări împotriva unor astfel de riscuri;
• ajutor pentru producţia şi comercializarea produselor agricole de calitate, pentru furnizarea de asistenţă tehnică producătorilor şi îmbunătăţirea calităţii genetice a şeptelului;
• ajutor pentru regiunile îndepărtate şi insulele Egee.
• plăţi Natura 2000 şi plăţi aferente Directivei 2000/60/CE;
• ajutor pentru respectarea normelor;
• ajutor pentru publicitate pentru produsele agricole;
• ajutor cu privire la scutirea de accize în baza Directivei 2003/96/CE (impozite pe energie şi electricitate);
• ajutor pentru sectorul forestier.

De asemenea, pe lângă aceste categorii de ajutor, pe care orientările le prevăd în mod specific, poate fi acordat ajutor, în baza legislaţiei comunitare în vigoare, pentru cercetare şi dezvoltare, pentru redresarea şi restructurarea exploataţiilor agricole aflate în dificultate şi pentru protecţia mediului.

Din punct de vedere practic, soluţionarea de către Comisie a unor cazuri specifice privind ajutorul de stat pentru sectorul agricol este de resortul Direcţiei Generale Agricultură.

Prin ajutoare de stat pentru sectorul agricol se înţelege toate ajutoarele de stat, inclusiv măsuri de ajutor finanţate prin taxe parafiscale, acordate pentru activităţi de producţie, de prelucrare şi de comercializare a produselor agricole.

Prin „produs agricol” se înţelege: produsele menţionate în anexa I din tratat, produsele clasificate la codurile NC 4502, 4503 şi 4504 (produse din plută), produse agricole prelucrate, în cazul în care produsul rezultat în urma prelucrării se încadrează în aceeaşi categorie şi produse menite să imite sau să înlocuiască laptele şi produsele lactate, cu excepţia produselor care intră sub incidenţa Regulamentului (CE) nr. 104/2000 al Consiliului din 12 decembrie 1999 privind organizarea comună a pieţelor în sectorul produselor pescăreşti şi de acvacultură.

Introducere

Legislaţie

Formulare

Decizii ale Comisiei

Regulamentul de derogare (CE) nr. 1857/2006

Noile state membre: ajutoare existente

Registrul ajutoarelor de stat

Tablou de bord

A se vedea, de asemenea:

Concurenţă

Curtea de Justiţie

Pentru informaţii suplimentare, ne puteţi contacta

prin e-mail:
AGRI-STATE-AIDS@ec.europa.eu
prin fax:
++32 2-2962151
sau la telefon:
++32 2-2965725